
Ne sta in fire sa urcam in idealuri si sa ne coboram apoi in cacat, rupem vise, distrugem garduri, si totusi pentru ce ? mmmm.... pt a accede la ceva mai mare? sau pentru a ne simti noi mai bine cu firea noastra, sa o facem mai placuta pentru noi, si treptat incepem sa umblam ca orbetii pe carari aruncate in nonsensuri, ne umflam in pene si ne lasam dusi de vant, ..... dar ca si un gentilom pe numele mic Icar o sa ne topim sub cer si o sa fie o calatorie scurta spre decadere si intrebarea vine: cand se arunca toate deceptile si frustrarile noastre si zbuciumarile incearca sa caute iesirea din persoana care am devenit?......intrebari si iarasi ele ...pana cand? ....pana la final?.....finalul cui?....al corpului fizic sau al celui spiritual?.....nah da-le in pula mea nu merita nimic, un somn bun si gras rezolva temerile si nehotararile . Dar totusi oare?