Inca o doza

Ai scris odata ca adeseori cazi si eu nu sunt acolo sa te ridic. Acum sunt cazut si stau in urma si ma gandesc de cate ori am cazut si decazut in fata ta, si nu ai stiut sa ma ridici si ma-i lasat acolo sa ma ridic singur. E greu si clipele frumoase le umbresc si le fac uitate in mintea mea.
Eu:-Buna eu sunt Nicu, si sunt cazut!
Doc:-Bine ai venit printre noi din lumea ta ireala dar adevarata. Cum te simti?
Eu:-Bine, gust din realitatea ei, si are gust de praf.
Doc:-Si ce ai de gand sa faci?
Eu:- O sa-i arat ca ce face o doare, si o s-o trag in lumea mea, la fel de adevarata dar cu alte baze.
Doc:-Si daca nu o sa vrea?
Eu:-O sa-i las portita deschisa si lumina de veghe aprinsa.


...si am descoperit, da chiar asa, am descoperit realitatea ei si m-am contopit in ea, am cazut in ea, nu e orice fel de realitate, doar una fara fund... nu pot sa ma duc acolo e prea intunecat, raman aici, invat ceva, o iubesc si sunt acolo cum stiu eu...nu poate sa ma traga in ea, pentru ca doare si o doare. O sa fiu eu si mai putin ea. Cand ea devine eu, avem carpeta noastra cu rapirea din serai si nu e o iluzie, e adevarata si e legata la ochi ca nu vede asta.
Soarele a aparut, golul din stomac incepe sa se umple, dar am cicatrice, nu o sa uit, nu trebuie sa ma las prada durerii si realitatii ei gresite.
Un singur lucru mai am de adaugat:
-Sa nu crezi ca am refuzat sa invat ceva, doar ca nu am aceasi parere. Dar o sa tin cont de ale tale pareri si sfaturi, pentru ca vreau in primul rand sa-mi fi prieten.