Dimineata

Tu esti o fata. Nu orice fata. Esti aceea care o privesc in somn, care o privesc cand cugeta, si care este nespus de frumoasa cand e acolo. O iubesc in felul meu ciudat, stau distant de frica sa n-o supar. Imi ascund sentimentele ca sa completez jocul erotic. E mult, si multe, cu ea ma trezesc, ma zbat uneori sa-i fiu pe plac, sa stie ca sunt acolo. Ea, e trista, eu ma pierd, ea-si revine, eu s-pierdut. Daca ar stii ca are puterea sa ma schimbe, sa ma faca fericit incontinuu, doar sa nu cedeze mereu, sa renunte mereu.
O condamn pe ea cand eu sunt un caz si mai nefericit: Incerc sa fiu acolo, desi sincer am observat ca nu prea sunt bun la asta, o iubesc, dar ma incurc in toate atele de papiota, si revin cu picioarle pe pamant prea rar. Vreau doar sa stie ca nu astept multe de la ea si sa nu-si faca griji: un sarut si o conversatie. Cat ador sa vorbesc cu ea. Are acel ceva ce ma deschide si ma descoase. Timp am, spatiu am, iubire am si vreau mai mult.